Deasupra apelor

Alexandrina Tulics Album Destine

referinte Psalmul 150- 6

În barcă,
după Cuvint adună, perechi:
din oameni, păsări, animale,
să fie adăpostiți de ape, astfel
Dumnezeu
făcu din tot ce-i pe pămînt:
imaginea primei biserici,
casă de închinare,
sub paza bună,
a îndurării Sale,
peripeții, de or fi fost,
pluteau pe apele învolburate,
imaginea celor de pe pămînt,
pusă de Dumnezeu,
sub sfintu-I adăpost.
cind apele plecara la porunca,
un porumbel ieși din adăpost,
să cerceteze, de-i pămînt uscat, afară,
dar nu-l zări,
astfel se-ntoarce -n adăpost.
cind a iesit din nou,
si a zărit pamintul,
s-a odihnit pe-o creangă sub măslin,
a rupt din el, o ramura înflorită,
ducind-o, vrednicului Noe,
care se încredea în Dumnezeu divin.
ce învățăm din asta intimplare?
“oricit de grea este amenințarea:
încrezători, cu Dumnezeu, noi biruim”